Pentru majoritatea cunoștințelor mele e o idee care nu prea iți vine de obicei, mai ales când relația s-a terminat de 1000 de ani. Dar când anunți pe un ton egal că pleci cu ex-ul în concediu, ca și când ar fi cel mai firesc lucru pe care l-ai putea face, efectul e cel puțin comic. Mai întâi observi confuzia. După ce interlocutorul se asigură că a auzit bine încep întrebările:
Î. Tu chiar vorbești serios sau glumești?
R. Vorbesc serios. De ce întrebi?
Î. Păi d-aia, că am auzit ce-ai zis dar am crezut că nu aud eu bine...
R. Bucură-te, auzi foarte bine!
Î. (nelipsita curiozitate, întrebată cu jumătate de gură pe un ton ce se vrea neinteresat de răspuns) Și cum o să stați?
R. Ghici!
Î. Sa nu-mi spui că împreună! (oripilare totală și falsă)
R. Bineînțeles ca nu!
Î. ...... (deziluzie maximă)
R. Hahaha! Tu ce credeai?
Î. (putin încurcat) Păi mă gândeam ca vreți să reluați relația, cine știe, poate după asta...
R. Ce să reluăm, ca am rămas prieteni, ne mai vedem din când în când la o bere, mai vorbim...
Î. .... (stupefacție)
R. Iar de cunoscut ne cunoaștem suficient ca să nu mai avem curiozități!
Î. ....
R. Hai mai bine sa-ți arăt unde merg!
Î. ... (e clar că întrebări ar mai fi, dar încă rumegă informațiile deja primite).
Concluzia: ai un ex cu care ai rămas prietenă, vă mai vedeți din când în când la o bere, pleci cu el în concediu unde aveți camere separate, se pare că problema sexului nici nu se pune. Pentru unii e normal. Pentru alții de neconceput.
Chiar și fără can-can-uri, subiectul e gata. Urmează tirul întrebărilor la întoarcere. Și cu cât răspunsurile sunt mai zgârcite, cu atât imaginația e mai liberă!
Până la urma chiar o fi o idee buna?
